Un document istoric de mare valoare, din vremea domnitorului Alexandru Constantin Moruzi, exponatul lunii la MNIR

Vernisajul micro-expoziţiei va avea loc joi, 14 noiembrie 2019, începând cu ora 13:00, la sediul muzeului din Calea Victoriei nr. 12. Exemplarul a fost restaurat recent în cadrul muzeului.

• Singura relatare „de la fața locului” dezvăluia data exactă în care orașul Pompeii a fost distrus
• Arheologii chinezi au dezgropat o armură excepțională din 6.000 de solzi. Cui a aparținut?

Evanghelia a fost tipărită în anul 1794 la Episcopia Râmnicului, în vremea lui Alexandru Constantin Moruzi, în limba română cu alfabet chirilic şi conţine 163 de file, având decoraţii tipografice: frontispicii, litere miniate, viniete şi gravuri, afirmă reprezentanţii MNIR într-un comunicat remis Descopera.ro.

După tipărire, Evanghelia a fost îmbrăcată în atelierul mănăstirii Tismana cu o frumoasă ferecătura medievală, conform tradiţiei monastice de păstrare a podoabelor ferecate (cel mai probabil ferecătura a fost redusă şi adaptată necesităţilor de legătură a unei evanghelii tipărite). Ferecătura este în stare precară de conservare, nu mai păstrează elemente de închidere funcţionale, astfel că, în prezent, este desprinsă de cartea de cult. Ferecătura a aparţinut iniţial unui tetraevanghel slavon, de tip manuscris, după cum aminteşte inscripţia slavonă circulară a celei de-a doua coperte (text de danie boierească a familiei Pană, care a comandat execuţia tetraevanghelului, cu termen de finalizare la data de 11 octombrie 7075/ 1566).

„Presupunem că Tetraevanghelul a fost dăruit mănăstirii Tismana de comanditar, în memoria domnitorului Mircea Ciobanul şi a familiei sale, precum şi spre veşnica pomenire a boierului Pana şi a familiei sale, aceştia din urmă fiind şi „sprijinitori” (priviţi ca întreţinători, ctitori secundari) ai lavrei de lângă pădurile de tisă. Cu timpul, datorită vremurilor şi distrugerilor, manuscrisul s-a pierdut, rămânând doar ferecătura, care după anul 1794 va îmbrăca evanghelia tipărită în Episcopia Râmnicului”, afirmă specialiştii MNIR.

Relicve sacre

Ferecăturile vechi din cadrul colecţiilor bisericeşti constituiau relicve sacre, fiind valorificate conform necesităţilor şi nevoilor comunităţii, fără a se ştirbi nimic din funcţia originară a acestor opere de artă. În zilele noastre întâlnim unele exemplare de cărţi de cult tipărite, care poartă ferecături medievale. Un astfel de caz, poate cel mai cunoscut din MNIR, este al ferecăturii cu caboşoane din epoca lui Ştefan cel Mare. Legătura este originară, din lemn acoperit cu două plăci din argint aurit şi caboşoane din cristal de rocă, fixate într-o montură a ferecăturii. Plăcile ferecăturii sunt legate între ele prin inele cu granulaţii montate pe verigi metalice.

„Ferecătura a împodobit iniţial un manuscris din epoca lui Ştefan cel Mare, despre care nu ştim în prezent nimic, datorită faptului că manuscrisul a fost deposedat de legătura preţioasă. Ferecătura prezintă elemente decorate şi gravate în relief, cu scene religioase şi inscripţii tematice, amplasate în frontispiciu”, precizează istoricii.

Pe coperta anterioară a ferecăturii se întâlneşte scena „Pogorârea lui Isus la Iad” (Învierea) sau „Anastasis”, după tradiţia bizantină, iar pe coperta posterioară se află scena „Adormirea Maicii Domnului”. Ambele scene religioase sunt încadrate de motive florale, cu un plus pentru coperta posterioară, care este decorată cu patru caboşoane din cristal de rocă. Ferecătura se aseamănă cu cea din 1487 de la Humor şi cu cea din 1507, ultimele două păstrându-se în muzeul mănăstirii Putna. În prezent, ferecătura acoperă o evanghelie, de redacţie greacă, tipărită la Veneţia în anul 1799.

Reprezentarea domnitorului Mircea Ciobanul şi a doamnei Chiajna

Revenind la ferecătura din 1566, a lavrei Tismanei, mai trebuie punctat un aspect important, şi anume, coperta anterioară, care are în plan central scena canonică „Rastignirea Domnului“, prezintă în flancuri câte şase medalioane marginale cu figuri apostolice.

Pe de altă parte, coperta posterioară, unde se remarcă scena „Adormirea Maicii Domnului”, care are câte şase medalioane pe cele două tranşe verticale, reprezentând busturile profeţilor mesianici.

„Sugestivă este şi reprezentarea domnitorului Mircea Ciobanul şi a doamnei Chiajna, îngenuchiaţi de o parte şi de alta a arborelui vieţii, încoronaţi şi îmbrăcaţi în manieră bizantină, amintind de portretele votive ale familiei ţarului bulgar Ioan Alexandru, întâlnite în vestitul Tetraevanghel londonez („fără egal în tot Levantul” şi sursă de inspiraţie pentru Tetraevanghelul Suceviţa 23), care a circulat prin Moldova şi Ţara Românească după căderea Bulgariei sub ocupaţie otomană, înainte de a ajunge să fie răscumpărat de la mănăstirea athonită „Sf. Pavel”, unde fusese donat, probabil, de către Movileşti, de lordul Robert Curzon, un mare călător şi colecţionar englez”, afirmă sursa citată .

Cartea de cult a fost restaurată în cadrul laboratorului de restaurare din cadrul MNIR în cursul anului 2019, fiind pentru prima oară expusă, împreună cu ferecătura medievală, după restituirea Tezaurului istoric al României, ultima tranşă, de către Uniunea Sovietică în anul 1956.

Micro-expoziţia va fi deschisă la MNIR în perioada 14 noiembrie – 8 decembrie 2019, putând fi vizitată de miercuri până duminică, între orele 09:00 – 17:00.